Imobilul Cezar Pop și Mihai Gheorghiu, cum a fost denumit după cei
doi ingineri comanditari, a fost primul imobil proiectat în București
de echipa Creangă: Horia și Ion, singurul de factură „tradițională”
combinată cu elemente de arhitectură Art Déco. Proiectul este important
și pentru faptul ca exemplifică trecerea de la tipul de imobil
fin-de-siècle, de influență franceză, la tipul de imobil modern.
Din studiul întreprins de dl. profesor arhitect Nicolae Lascu în anul
2006, în vederea clasării pe lista monumentelor de patrimoniu, aflăm
mai multe detalii despre execuția lucrării, pe care, prin bunăvoința
domniei sale, le vom rezuma în textul de față. Imobilul este compus
din parter, 6 etaje și mansardă. Fiecare etaj are două apartamente
de câte patru și cinci camere, deservite de o scară principală dispusă
pe axul fațadei. Partea dinspre stradă conține camerele de zi și de
primire (birou, salon) și dormitoarele, iar părțile laterale cuprind
spațiile anexă. În legătură cu bucătăria, fiecare apartament are
și un living. Ultimul nivel, mansarda, conține camere de serviciu,
boxe, uscătorii și călcătorie de rufe. La subsol sunt prevăzute boxe,
camere de serviciu, centrala termică și depozitul de combustibil.
Valoarea arhitecturală a imobilului este dată și de raționalitatea
organizării planului în raport cu terenul și cu gradul de confort,
reflectată prin distribuția extrem de logică a spațiului fiecărui
apartament, a legăturilor dintre funcțiunile lor diverse și prin
proporția în plan dintre suprafețele încăperilor principale și cele ale
anexelor.
Materialele de construcție și finisaj folosite sunt de foarte bună calitate
și s-au păstrat inalterate în timp. Alături de arhitectură, mai
există și alte elemente care sporesc valoarea imobilului: balustradele
metalice ale balcoanelor de pe fațada principală purtând sigla
celor doi arhitecți, feroneria și poarta de intrare, scara principală cu
trepte și plintă de marmură, cu muluri care urmează curbura casei
liftului, balustrada metalică a scării și vitraliile ferestrelor de pe
casa scării cu motive decorative de factură Art Déco. În interioare se
remarcă tâmplăria ușilor din lemn de nuc sculptat și parchetul de
foarte bună calitate.
Fațada are o arhitectură simetrică, iar verticalitatea este accentuată
de bovindouri. „Plastica fațadelor înscrie imobilul în arhitectura Art
Déco de factură clasicizantă. Trebuie subliniată valoarea fațadei,
rezultată din articularea elegantă a elementelor de relief, din
gradarea efectelor plastice, toate realizate cu mijloacele cele mai
simple, bine stăpânite prin proporții și detalii“(Nicolae Lascu).
Imobilul se numără printre primele care marchează trecerea spre
arhitectura de factură modernă din București. Proiectul nu mai preia
modelul francez, de tip haussmanian, de la sfârșitul secolului XX (care
grupa spațiile în jurul unor curți interioare de dimensiuni diferite)
și nici planul tradițional al locuinței urbane, ci propune o expresie
modernă prin simplitatea volumului și claritatea geometriei sale.
De-a lungul timpului, în imobil au locuit mai multe personalități,
aspect care îi conferă o valoare memorială deosebită. Prin
bunăvoința locatarilor de astăzi, doamnele Florica Mira Băncilă
și Niculina Buturugă, se poate reconstitui lista acestora: avocatul
Constantin Paraschivescu Bălăceanu, decan al Baroului București
și apărătorul lui Iuliu Maniu; prof. univ. dr. Marius Sturza, părinte
al balneologiei românești; pictorița Ileana Micodin, fiica regizorului
Jean Negulescu; inginerul Cezar Pop, unul dintre cei doi proprietari
ai imobilului și constructorul acestuia; familia scriitorului Elias
Canetti; doctorul Sabin Manuilă, director al Institutului de Statistică;
Alexandru Manuilă, înalt funcționar OMS, medaliat cu Legiunea de
Onoare; generalul de armată Sică Popescu; avocatul Aurel Leucuția,
președintele Federației Române de Fotbal și Ministru al Economiei
Naționale; sculptorul Dimitrie Bârlad; compozitorul și dirijorul Ion
Hartulari, fiul Haricleei Darclée; Ion Jovin, politician. Numele lui
Iuliu Maniu se leagă de imobil prin apropiații săi care l-au locuit
și prin faptul ca marele politician s-a întâlnit aici, în ianuarie 1946,
cu ambasadorii Americii și Marii Britanii, Averell Harriman și sir
Archibald Clark Kerr.
Valoarea arhitecturală și artistică, raritatea acestui tip de imobil,
importanța sa simbolică și memorială reprezintă criterii și
argumente incontestabile pentru respectarea integrității lui și a
tuturor elementelor de construcție și plastică. Orice intervenție
realizată fără fidelitate totală față de lucrarea originală dăunează
iremediabil valorii acestei opere a arhitecților Horia și Ion Creangă
și peisajului urbanistic al Bucureștiului.
Din anul 2010, Primăria Municipiului București execută un Proiect
de Consolidare a imobilului Schitu Măgureanu nr. 19 împotriva
riscului seismic.
La inițiativa Fundației Pro Patrimonio și a Ordinului Arhitecților din
România, în anul 2011, Comisia Monumentelor Istorice a propus în
unanimitate clasarea clădirii ca monument istoric.
Prin Legea Monumentelor Istorice 422/2001 Statul Român
sprijină proprietarii de monumente istorice – persoane particulare
sau juridice – astfel încât aceștia beneficiază de consultanță de
specialitate cu titlu gratuit din partea autorităților locale (art. 36),
scutire de impozit pe clădiri și pe teren (art. 41), reducere cu 50% a
taxelor aferente lucrărilor realizate (art. 40), scutire de la plata taxei
de timbru la moștenire (art. 42) etc., în condițiile legii.
Lucrarea „Arhitectul Horia Creangă. Imobilul din bulevardul Schitu Măgureanu
nr. 19” este realizată cu sprijinul Fundației Pro Patrimonio.
